O dată vs odată

Am primit recent o întrebare despre expresia ”o dată pentru totdeauna”, întrebare ce mi-a amintit despre eterna mea nelămurire cu ”a fost odată”. Dar să vă explic.

”Odată” mai înseamnă ”cândva”. Mie-mi pare puțin arhaic, sau în cel mai bun caz pe cale de dispariție.

”O dată” indică efectuarea unei acțiuni, sau realizarea unei stări de fapt, de un număr de ori egal cu unu.

Și-atunci, ”a fost odată” (cândva), sau ”a fost o dată” (s-a întâmplat o singură dată)? Că s-ar părea că ambele sunt corecte. Ei bine, ambele sunt corecte, și, dac-ar fi să alegem pe criterii pur gramaticale, inclusiv semantice, n-am avea dreptul s-o refuzăm pe vreuna. Dar aici ne salvează contextul expresiei, în general începutul unei povești. Se subînțelege că povestea e o întâmplare (sau grup de întâmplări) ce s-a petrecut o singură dată, și, chiar de s-ar fi petrecut de mai multe ori, puțin ne pasă. N-avem motiv să afirmăm că povestea s-a întâmplat o singură dată. Pe de altă parte, poveștile conțin evenimente imaginare petrecute în vremuri de demult, cu data poveștii neimportantă, fapt ce ne obligă să-l alegem pe ”odată”.

Cât îl privește pe ”o dată pentru totdeauna”, aici, dimpotrivă, vorbitorul vrea să accentueze necesitatea realizării unei acțiuni o singură dată. Am putea și aici, cu riscul de a face întindere la mușchiul creierului, să promovăm cealaltă variantă, ”odată pentru totdeauna”, cu argumentul că și ”cândva” încape acolo din punct de vedere gramatical, dar din păcate doar ”o dată pentru totdeauna” rezistă la o analiză semantică.

  • Corect: a fost odată, folosită la începutul unei povești
  • Corect: o dată pentru totdeauna, accentuând dorința de a evita posibile repetări
  • Corect: hai odată, fiindcă nu îi cerem interlocutorului să nu vină de două sau de cinci ori

Conjugarea verbului “a ține”

Analytics îmi raportează că am fost “întrebat” despre conjugarea lui “a ține” la indicativ prezent. Cred că probleme aici cauzează persoana a doua singular, cu nedumerirea vizavi de ții sau ți.

Ca regulă generală când ai probleme cu fi/fii, ști/știi, scri/scrii, ți/ții și așa mai departe:

Dacă verbul își schimbă forma de la persoană la persoană, atunci îl primește pe i la persoana a doua, ca terminație.

În cazul de față, avem eu țin, noi ținem, deci tu ții.

La verbul “a fi”: eu să fiu, noi să fim, deci tu să fii.

Dacă verbul își păstrează forma la toate persoanele, atunci e vorba despre un infinitiv sau o altă formă fixă; în cazul acesta, nu se poate vorbi despre dublarea lui i.

Exemplu: (eu/noi/voi/ele) să fi fost/plecat/știut, deci (tu) să fi fost/plecat/știut.

Nu poți să spui eu să fi plecat și în același timp tu să fii plecat, pentru că niciodată un verb nu primește terminații în mod selectiv. Nici nu poți spune eu să fii plecat, că aici e vorba despre un timp care-l necesită pe a fi la infinitiv.

Alte exercițuri:

  • Eu aș fi, sau eu aș fii?
  • Tu să ști, sau tu să știi?
  • Tu ai ști, sau tu ai știi?
  • Tu să scri, sau tu să scrii?

Gud lac!

 

Mac, Parallels and the Trash

Items on a Parallels virtual disk deleted from Mac’s finder and not from the guest operating system become stuck in Mac’s trash. It’s Parallels’ fault, but there’s no fix to this problem, even on build 5608 (June 9, 2008). To solve this issue, start Parallels, then drag the problem files from the Mac trash to the virtual disk mounted by Parallels. Delete the files in the guest operating system (for instance, in Windows Explorer).

If Parallels mounts no disk, you may need to configure Parallels to do it (Devices -> Shared Folders -> All Windows Disks). If you’re not sure which Trash files “belong” to Parallels, clear the Trash to remove all the items; those hanging around are probably the ones you need.