Tag Archives: română

Claritate

Vreau în prezenta să discut o problemă nu specifică românei, ci valabilă în orice limbă.
N-am cunoștințe suficiente să fac din articol un eseu de calitate vorbind despre stil, dar o să remarc două-trei mici euristici care, dacă le internalizezi, te vor ajuta să vorbești mai clar.
Evită propozițiile prea lungi si pe cele prea scurte. Dacă […]

O dată vs odată

Am primit recent o întrebare despre expresia ”o dată pentru totdeauna”, întrebare ce mi-a amintit despre eterna mea nelămurire cu ”a fost odată”. Dar să vă explic.
”Odată” mai înseamnă ”cândva”. Mie-mi pare puțin arhaic, sau în cel mai bun caz pe cale de dispariție.
”O dată” indică efectuarea unei acțiuni, sau realizarea unei stări de fapt, […]

Conjugarea verbului “a afla”

Vezi Conjugarea pentru toți…
eu aflu, tu afli, el află; noi aflăm, voi aflați, ei află.
 

Conjugarea pentru toți

Câteva reguli de bun-simț pentru a înțelege cum să conjugi o dată pentru totdeauna:

Dacă în decursul conjugării un verb rămâne neafectat de schimbarea persoanei, atunci verbul este la un mod neflexionar (”eu să fi fost” și “tu să fi fost” — neflexionar; dar: “eu să fiu”, “tu să fii” — flexionar, cu rădăcina “fi”).
Nici un […]

Atenție la virgule

Noi reguli gramaticale pentru toți:
Reguli ce țin de subiect și predicat:

Între subiect și predicat nu se pune virgulă.
Între subiectul urmat de un atribut și predicat nu se pune virgulă.
O subordonată atributivă are rol de atribut.

Prin urmare:

Cartea e minunată.
Cartea lui Dostoievski e minunată. (atribut, cazul genitiv)
Cartea pe care am citit-o e minunată. (subordonată atributivă)
Greșit: Cartea pe care […]