Tag Archives: gramatică

Am un “problem”

Am observat că româna e singura limbă romanică care-i dă lui “problemă” genul feminin. Să fie influența limbilor slavice? Sper ca nu-i maghiara…
 

Cacofonia, ‘ncotro?

Deci, cacofonia în vizor. Am spus deja că prefer cacofonia încercărilor puerile de a o evita. Dar cât de serioasă e cacofonia asta, și cât de culți și atenți suntem să ne ferim atât de ea?
Autorul lui dexonline.ro ia o poziție cel puțin exotică în privința EI, a cacofoniei, propunând să ne dezicem de noțiunea […]

Conjugarea verbului “a plăcea”

No, dară. Mi-ai place mai mult dacă ai utiliza forma corectă, “mi-ai plăcea”. De ce? fiindcă nea place e verb de grupa a doua, cu terminația infinitivului în ea: a plăcea. Și, cum condițional-optativul se formează cu infinitivul, avem, fără dubiu:
mi-ar plăcea, ți-ar plăcea, i-ar plăcea.
Iar la prezent: plăcem, nu placem; justificat tot de infinitiv.
Da, […]

Conjugarea verbului “a ține”

Analytics îmi raportează că am fost “întrebat” despre conjugarea lui “a ține” la indicativ prezent. Cred că probleme aici cauzează persoana a doua singular, cu nedumerirea vizavi de ții sau ți.
Ca regulă generală când ai probleme cu fi/fii, ști/știi, scri/scrii, ți/ții și așa mai departe:
Dacă verbul își schimbă forma de la persoană la persoană, atunci îl […]

Conjugarea verbului “a fi”

Normal că și verbul “a fi” cauzează probleme în vorbire. Aici, însă, problema nu ține de confuzia de grupă a verbului, precum la verbul “a crea”, care e de grupa I deși “se termină” în -ea, la fel ca verbele de grupa a II-a. Aici problema ține de stăpânirea deficitară a regulilor formării modurilor verbale. […]