Batch Remove from Flickr Set

It’s unbelievable that removal of a batch of photos from within a Flickr set is not within a moment’s grasp. In fact, most valiant a blogger indicate one-by-one removal. No, thanks. While digesting my frustration with this crap, and wondering how they let this happen–I purchased a Pro subscription, so I’d like things to run smooth–I had a real Zen moment.

Without further ado, may thine humble servant put forth a recipe for batch removal; mhm, mhm…, at the small cost of changing the URL of your set.

1. Select the photos you want to stay the set.
2. Copy the photos to a new, temporary set.
3. Delete the original set.
4. Rename the new, temporary set using the old set name.

Fuckin’ decent, aye?

Later edit: If you can’t find a way to rename a set–I’m really at my wits’ end–try replacing step 4 with:
4. Copy the photos from the new set to a set with the old name, now that the old set with the old name is gone.
5. Delete the temporary set.

Fuck this. Even easier:
1. Push the photos to be kept into a batch.
2. With the batch still intact, open the set in a separate tab and delete it.
3. Return to the batch and add the photos to a new set with the same name.

Conjugarea verbului “a afla”

Vezi Conjugarea pentru toți

eu aflu, tu afli, el află; noi aflăm, voi aflați, ei află.

 

Conjugarea pentru toți

Câteva reguli de bun-simț pentru a înțelege cum să conjugi o dată pentru totdeauna:

  1. Dacă în decursul conjugării un verb rămâne neafectat de schimbarea persoanei, atunci verbul este la un mod neflexionar (“eu să fi fost” și “tu să fi fost” — neflexionar; dar: “eu să fiu”, “tu să fii” — flexionar, cu rădăcina “fi”).
  2. Nici un verb nu se termină cu doi de i la vreun mod neflexionar (nu există “a fii”, “a privii”, “a prostii”).
  3. Modurile flexionare se formează adăugând o terminație la rădăcină; rădăcina poate fi dedusă conjugând la două persoane diferite și identificând prefixul comun (“eu aflu”, “el află”, și prin urmare rădăcina e “afl”).
  4. Nu există terminația “ii” (deci dacă rădăcina e “afl”, nu poți scrie “tu aflii”). Ca excepție, perfectul simplu, persoana întâi, singular, grupa… a patra? are terminația i, ca în “eu citii”.

Regulile 1 și 2 ne dau o verificare simplă a conjugării verbelor: dacă verbul nu își schimbă forma odată cu schimbarea persoanei, atunci nu se termină cu doi i.

Regulile 3 și 4 ne spun că verbele care își schimbă forma odată cu schimbarea persoanei nu pot primi doi de i decât dacă rădăcina se termină în i și terminația e și ea i. Prin urmare, “tu afli”, nu “tu aflii” (am scris “primi” mai devreme în paragraf: verbele nu pot primi, tu nu poți primi, și deci mod neflexionar).

Excepții (din fericire, excepțiile nu afectează verbele cu probleme… cred):

  • Regula a treia nu funcționează întotdeauna. Spre exemplu, verbul “a lua” la timpul imperfect produce “luam”, “luai”, “lua”; “luam”, “luați”, “luau”; rădăcina e “lu”, iar terminațiile “am”, “ai”, “a”; “am”, “ați”, “au”. Idem “a lucra”, “a pleca” etc.
  • Uneori rădăcina își modifică forma; în general, modificarea e dictată de ușurința în exprimare: eu iau, tu iei.
  • Uneori rădăcina rămâne fără terminație: eu iau, el ia.

Și ca să ne înțelegem cu toții:

  • Verbele au moduri (infinitiv, participiu și încă câteva), adică forme.
  • Persoana în gramatică se referă la subiectul verbului (3 la singular, 3 la pluarl).
  • Conjugarea se referă la adaptarea verbului la diferitele persoane.
  • Unele moduri își schimbă forma în decursul conjugării. Din fericire, își schimbă forma prin adăugarea unor terminații bine stabilite la o rădăcină fixă ce depinde de verb. Aceste moduri se numesc flexionare pentru că provoacă flexiunea verbului (în latină, inflexio înseamnă îndoire).

Sper că regulile de mai sus, odată internalizate, te ajută să-l conjugi singur pe “a copia” (eu copiez), pe “a afla” (tu afli, tu să afli), pe “a privi” (eu privii – perfect simplu) și pe multe altele.

 

Atenție la virgule

Noi reguli gramaticale pentru toți:

Reguli ce țin de subiect și predicat:

  • Între subiect și predicat nu se pune virgulă.
  • Între subiectul urmat de un atribut și predicat nu se pune virgulă.
  • O subordonată atributivă are rol de atribut.

Prin urmare:

  • Cartea e minunată.
  • Cartea lui Dostoievski e minunată. (atribut, cazul genitiv)
  • Cartea pe care am citit-o e minunată. (subordonată atributivă)
  • Greșit: Cartea pe care am citit-o, e minunată.
  • Greșit: Cartea pe care am citit-o ieri pe drumul spre casă, e minunată.

Reguli referitoare la expresiile-paranteză (atribut împrumutat din Elements of Style):

  • Expresiile-paranteză sunt părți de propoziție interpuse între componente ale frazei și separate de acestea din urmă prin virgule. O propoziție corectă își păstrează corectitudinea sintactică (dar nu neapărat și sensul sau utilitatea) chiar cu excluderea oricaror expresii-paranteză.
  • Expresiile-paranteză se separă de restul frazei prin virgule de ambele părți. Bineînțeles că o virgulă ajunge în cazul construcțiilor plasate la începutul sau la sfârșitul frazei.
  • Virgulele sunt opționale dacă expresia interpusă nu se vrea evidențiată; în asemenea cazuri, ambele virgule se exclud, nu doar una.

Așadar:

  • Cartea pe care am citit-o ieri, în timp ce mă întorceam acasă, e minunată.
  • Cartea pe care am citit-o ieri în timp ce mă întorceam acasă e minunată.
  • Greșit: Cartea pe care am citit-o ieri în timp ce mă întorceam acasă, e minunată.
  • Greșit: Cartea pe care am citit-o ieri, în timp ce mă întorceam acasă e minunată.

Exemple:

(Sursa: Forum Bravonet.ro)

gresit: Ceea ce vreau sa spun este ca,tot ce imi place mie,nu are valoare pentru tine.
gresit: Ceea ce vreau sa spun este ca ,tot ce imi place mie ,nu are valoare pentru tine.
gresit: Ceea ce vreau sa spun este ca , tot ce imi place mie , nu are valoare pentru tine.
corect: Ceea ce vreau sa spun este ca, tot ce imi place mie, nu are valoare pentru tine.

Subordonata introdusă prin “că” nu se separă prin virgulă de conjuncția “că”. Aici autorul confundă subordonata cu o expresie-paranteză. Problema e că, dacă “tot ce îmi place mie” ar fi o expresie-paranteză, atunci “că” ar rămâne fără continuare. Ba mai mult, subiectul “tot ce îmi place mie” nu se separă prin virgulă de predicat “nu are valoare”.

Și-atunci îl corectez eu: Ceea ce vreau să spun este că tot ce îmi place mie nu are valoare pentru tine.

(Sursa: blogul lui Marius – de altfel sursa mea principală de noutăți)

Explicatia pe care am gasit-o, a fost ca s-au adunat mai multe momente care au generat un zambet interior.

Văd des greșeala asta și înțeleg ce o provoacă: pare nenatural să lași două verbe apropiate astfel, sau, în exemplul “cartea citită în drumul spre casă, e minunată”, expresia “casă e minunată” sare în ochi. Problema e imaginară; structura frazei dictează evitarea virgulei.

De asemenea, uneori simțim nevoia să “înmuiem” o frază prea lungă cu o virgulă-două, nu rareori urmînd intonația; pe fraza în discuție o poate simplifica o exprimare mai concisă: “Explicația? S-au adunat mai multe momente ce-au generat un zâmbet interior”.

Corect: Explicația pe care am găsit-o a fost că s-au adunat mai multe momente care au generat un zâmbet interior.

(Sursa: saitul meu – e o perlă inventată, evident; indic doar o situație unde altcineva ar fi greșit)

Ei bine, regula învățată în școala generală în urma unei lucrări de control fulger dată de aceeași profesoară de română despre care v-am spus într-un articol precedent, e simplă și se bazează pe similaritatea dintre verbele a crea și a lucra.

Virgula de după “precedent” nu-și are rostul, decât dublată de o virgulă înainte de “învățată”. Atenție, prezența virgulelor evidențiază expresia-paranteză și, dacă nu mă-nșel (cred că mă-nșel), îi schimbă și rolul ca parte de propoziție. Eu am delimitat sintagma și mai mult, folosind liniuța despărțitoare; vezi articolul original.

LHC Doomsday

Check out this bum (comment 4 here)…

Does no-one really understand the basics of activating an Explosive/Destructive device…???? Well let me explain first you activate it or turn it on then there will be a count-down to detonation/destruction!!! Did any-one notice the date this thing was turned on???? YES MY FRIENDS it was INDEED 10-09-08 the clock is ticking!!!! Coincidence?? I think its a sign!!!

I’ll translate:

I’m an ignorant, self-infatuated, paranoid moron. I do know that 10-09-08 is just one of the many ways of expressing a date in the Gregorian Calendar, which is one of the many calendars to have been concocted by humanity over the course of its history. I also realize that humanity is but a fart in the imensity of the universe and that its products, including calendars, date formats, Large Hardon Colliders, ice cream and morons such as I bear no significance in the economy of the universe. I confirm all the above to be true, including the fact that I am a moron. I hereby confirm to having read the safety report of the LHC Safety Assessment Group. I have done all this in good trust but cannot help being a moron. Do you know the basics of a detonator? What?