No, că trebuia să scriu şi în română, că doar nu degeaba am fost editor cu tastatură românească mamei mele la revista (clasei a treia) pe care o publica la şcoala ei. De data asta folosesc diacriticele, urmând ca pe viitor să revin asupra acestei decizii necugetate.
Subiectul de zi - enumer sau enumăr. S-ar părea că enumăr e varianta corectă. Atenţie, însă, sufixul in ă se pierde la toate celelalte persoane; cu alte cuvinte, enumăr, enumeri, enumeră, enumerăm, enumeraţi, enumeră. E vorba de un verb neregulat, unde puterea de atracţie a lui a număra, din care a enumera provine, şi-a păstrat impactul doar asupra terminaţiei persoanei întâi, singular.
Trackbacks & Pingbacks 1
[…] Deși unele timpuri verbale se formează cu infinitivul (imperativul negativ: nu fi; condițional-optativul: aș fi), există alte timpuri verbale, precum conjunctivul cu “să fii” și imperativul afirmativ care în mod cert nu folosesc infinitivul. Există, bineînțeles, alte timpuri verbale care nu folosesc infinitivul, dar ele nu cauzează probleme și nu le mai enumăr. […]
Post a Comment